Petrică şi Петя
februarie 9, 2010
Petrică trânti grăbit uşa apartamentului şi începu să fugă pe scări în jos, ieşi din scară acceptând rolul social care i se atribuiese la Congresul 0. Plutea pa valurile paginii lecturate anterior. Citea mult şi îndesat, era în stare să savureze orice editură şi să scuipe în noroi orice nume propriu brand-uit intens de tabloiduri.
Petrică se opri impresionat de motivul roşu aprins al semaforului. Începu panica. Plumbul asfalt împietrise in nuanţele de gri de pe stâlpul felinarului. Era 16.20. Fuse-se de mult…
-
Слы….ш… пааа.р.неага. Помоги брателе?
-
Ce spui amice? Petrică tresări, de parcă se trezi. Brusc. Într-un vis.
Петя громко орал на Алину.
-
Аленушка, дура ты полная, Стеллинг не норвежец, а голандец.
Картинка Алины внезапно исказилась в понятии Пети, твердый начал твердить, мягкий давно расслабил мозжечок в полнейшее неосознаное бездействие. Петя начал засыпать.
Светофоры. Безумное количество обезумевших светофоров. Все светофоры мира в сознании Пети. При искаженном восприятии – пытки Мука в аду. Маленькие, но мучительные. И все Красным.
martie 7, 2010 la 11:21 pm
Cred ca-i cel mai bun text al tau. Sincer placut