La Mulţi Ani!

Abia azi mi-am dat seama că e 2010 deja. Tre de luat în mâni, 28 de ani în pula me… mai departe aşa nu merge. Juma de viaţă (maybe) a rămas undeva pe coridoarele USM-ului şi a liceelor, pe aleile întunecate şi dvorurile post-moderniste de la Ciocana, prin podvorotnile psihedelice din Butovo şi zabegalovcile din Chişinău. Mă uit la colegii mei de clasă şi realizez că practic toţi s-au căsătorit deja, au copii, şi să mai zici… oameni împliniţi în viaţă. Încă nu văd împlinirea în asta, iar copii mi se par ceva greşit în lumea asta care se mişcă foarte haotic şi insistent spre sfârşit. Ce dracu să mai faci decât să savurezi apusul omenirii fumându-ţi pipa. Cum spunea acolo Hunter: Once you get locked in a serious drug collection, the tendency is to push it as far as you can.