Fuck sleeping

Mircea Eliade dormea doar 3 ore din 24, spunând că limitarea orelor de somn îl face să vadă lucrurile altfel iar, mai profund, mai aproape de realitate. De luni am avut parte de două zile demente în care am reuşit să dorm doar vre-o 3 ore din 48, starea în care mă aflam m-a ajutat enorm la găsirea unor soluţii pentru câteva proiecte la  care lucram de mai mult timp fără a înţelege ce vreau de la ele. Şi tot aflându-mă în moleşeala asta fizică am început să cred că uite, asta e, viaţa de după moarte, mai bine zis existenţa. Nu în zadar se spune în popor că somnul e soră cu moartea, am impresia că somnul ne pregăteşte pentru trecerea într-o altă dimensiune (moartea) iar visele, nu sunt altceva decât existenţa transcedentală în formă de embrion. Visele ne pregătesc pentru Marea Trecere, şi cu cât visăm mai mult, cu atât vom fi mai experimentaţi după moarte.  Faza e că nu mai visez nimic de mult timp, sau poate nu reţin visele…. n-are rost să dormi, dacă nu visezi.

• Somnul n-are alt rost decat uitarea timpului, a principiului demonic ce vegheaza in el. (E. Cioran)
• Deosebirea dintre iad si rai nu poate fi decat aceasta: in rai poti dormi cat vrei, in iad niciodata. N-a pedepsit Dumnezeu pe om luandu-i somnul si dandu-i cunoasterea? Este imposibil sa iubesti viata atunci cand nu poti dormi. (E. Cioran)
• Moartea este un lucru care-i face pe oameni sa planga. Si totusi, o treime din viata ne-o petrecem in somn. (G. G. Byron)